Localitatea Olimpia era situată în partea de
vest a Peloponezului, la aproximativ 10 km de ţărmul mării Ionice, la
confluenţa fluviului Alfeu cu râul Cladeos. Aşezată pe partea dreaptă a
fluviului, la poalele muntelui Cronion, într-un peisaj mereu verde, Olimpia nu
a fost niciodată un oraş propriu-zis, ci un sanctuar vast, unde temple, altare
şi clădiri publice, consacrate diferitelor zeităţi, se aflau reunite sub
conducerea sprituală atribuită lui Zeus.
La origine, Olimpia era un centru pur
religios, de importanţă locală, apoi faima sa a crescut prin Jocurile Olimpice,
la care s-a adăugat importanţa politică a sanctuarului. Astfel, a devenit cu
timpul un centru diplomatic, în care se hotăra uneori soarta statelor greceşti.
Conform legendelor, ţinutul Olimpia fusese
cucerit de dorieni, conduşi de către eroul Heracles sau Hercule. Ei au trasat
limitele incintei sacre numită „Altis", denumire provenită din cuvântul
omonim, care înseamnă „crâng” sau „dumbravă”. În urma săpăturilor arheologice,
s-a dovedit că incinta avea o formă trapezoidală, cu dimensiuni de aproximativ
200 m lungime şi 175 m lăţime. Pe această platformă,
amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii
sacre. În secolul al V-lea î.Hr., s-au construit: marele templu al lui Zeus,
Telecoleonul (locuinţele preoţilor), Pyrtaneul (unde era adăpostit focul
sacru), Stadionul, cu o capacitate de 45.000 spectatori, Hipodromul şi s-a
completat Buleuterionul (sediul senatului olimpic).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu