Maretia Colosului din Rhodos

Colosul din Rodos reprezintă una dintre cele şapte minuni ale Lumii Antice, alături de Grădinile Suspendate ale Semiramidei, Templul Zeiţei Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria şi Piramida din Giza. Acesta a fost o statuie imensă, de 32 sau 36 de metri, construită pe insula Rodos din Grecia, care îl înfăţişa pe zeul Soarelui grecesc, Helios.

Istoria construirii colosului începe înainte de 305 î.Hr, când regele macedonean Demetrios al Frigiei şi al Lidiei, cunoscut sub numele de „asediatorul cetăţilor”, a cerut locuitorilor insulei Rodos să participe la o campanie împotriva oraşului Alexandria, din Egipt. Aceştia au refuzat pentru că erau parteneri comerciali cu cei din metropola egipteană, lucru care a dus la dorinţa lui Demetrios să asedieze Rodos.

„Helepolis”, distrugătorul de cetăţi

Astfel, se spune că regele Frigiei şi Lidiei a construit cel mai mare turn de asediu din lume, faimosul „Helepolis” sau „distrugătorul de cetăţi”, înalt de 30 de metri. Pentru a fi eficient, turnul din lemn de stejar se apropia foarte mult, cu ajutorul unor roţi, de cetatea ce se dorea a fi asediată. Conform unor calcule recente, 1400 de oameni îl puteau urni din loc. Din vârful acestuia se puteau catapulta pietre de cincizeci de kilograme şi se aruncau cârpe aprinse; la baza lui se afla un berbec, ce ar fi produs spărtură în zidul cetăţii din Rodos de la primul atac.

Speriaţi, locuitorii insulei greceşti au cerut ajutor din partea zeului Soarelui şi protectorul insulei, Helios. Dacă li s-ar fi ascultat rugăciunile, ei au promis să-i ridice o statuie mai frumoasă decât toate statuile de zei din acea perioadă. Salvarea cetăţii a venit de la o idee luată în mare grabă: locuitorii insulei s-au gândit să sape în cursul nopţii un şanţ mare, în care, a doua zi, au intrat roţile din faţă ale turnului lui Demetrios. Astfel, regele „distrugător de cetăţi” s-a retras din Rhodos.