Din măreaţa statuie ridicată lui Zeus la
Olimpia nu a rămas decât soclul. Aspectul ei ar fi rămas
necunoscut, dacă Pausanias, istoric şi geograf grec, nu ne-ar fi lăsat bogata
şi amănunţita sa descriere.
Autorul
acestei opere, Phidias, era atenian, prieten şi sfătuitor al lui Pericle. Era
deja cunoscut, după ce realizase cu puţin timp înainte statuia reprezentând pe
Athena Parthenos din templul Parthenon de pe colina Acropolis din Atena. În mod
asemănător, statuia lui Zeus a fost executată în tehnica chryselephantină,
adică din lemn îmbrăcat în foi de aur şi cu plăci de fildeş.
După
cum spune Pausanias, sculptorul a lucrat la opera sa într-o clădire care se
afla la vest de Altis şi care era cunoscută şi şase secole mai târziu sub
numele de „atelierul lui Phidias". El a avut drept colaboratori, un pictor, fratele
său, Panaenos, şi un gravor, Colotes, originar din insula Paros. După ce
statuia a fost complet gata în atelier, ea a fost demontată şi transportată
piesă cu piesă în templu, unde a fost remontată pe soclul de marmoră dinainte
pregătit.Statuia
avea înălţimea de aproximativ 12 m, iar soclul nu depăşea 14 m, înfăţişându-l
pe Zeus aşezat pe un tron cu un spătar înalt, bogat decorat. În mâna dreaptă
ţinea o Victorie, lucrată în fildeş şi aur, capul era încununat cu ramuri de
măslin. În mâna stângă, Zeus ţinea un sceptru pe care stătea un vultur de aur.
O mantie îi cădea de pe umeri peste torsul gol şi-i acoperea picioarele.
Părţile corpului neacoperite erau de fildeş, picioarele erau rezemate pe un
taburet, susţinut în cele patru colţuri de sfincşi de aur.
Tronul era bogat decorat, policrom, cu abanos,
bronz, fildeş, aur, pietre preţioase şi picturi. Pausanias descrie în amănunt
toate picturile care împodobeau tronul şi care reprezentau lupte legendare,
figuri de zei şi chiar scene din jocurile olimpice. Astfel, sub sfincşii care
susţineau braţele tronului erau basoreliefuri care-i înfăţişau pe Apollo şi pe
Artemis omorând copiii Niobei, pe traverse erau reprezentate lupte ale lui
Heracles şi ale lui Tezeu cu amazoanele, pe soclu, Afrodita ieşea din spuma
mării.
Expresia feţei lui Zeus imprima privitorului o
profundă emoţie. Forţa şi în acelaşi timp seninătatea au impresionat pe toţi
cei care au privit statuia şi a căror părere s-a păstrat ca mărturie scrisă. În
faţa statuii exista un bazin care conţinea uleiul necesar întreţinerii, având
în acelaşi timp şi rolul unei enorme oglinzi în care se reflecta statuia.
Publicul nu
se putea apropia de statuie, nici nu o putea vedea în în fiecare zi. Antioh al
IV-lea Epifanul (175 - 164 î.Hr.), regele Siriei elenistice, a oferit templului
o draperie de purpură, care a fost montată în faţa statuii şi nu era
îndepărtată decât la solemnităţi. Lumina care pătrundea în templu şi cea dată
de flacăra parfumurilor care ardeau pe trepiede de bronz, era suficientă pentru
a îmbrăţişa toată măreţia statuii. Umbre şi lumini jucau pe sandalele de aur,
prin cutele mantiei bogat drapate, pe torsul palid de fildeş, pierzându-se pe
faţa calmă şi fruntea senină, în ochii care concentrau toată viaţa statuii.
Statuia mistuită în flăcări
Nu se
cunosc cu siguranţă împrejurările în care a dispărut opera lui Phidias. La
aproape 60 de ani după terminarea lucrării, plăcile de fildeş au început să se
desprindă, fiind nevoie de o restaurare. Se presupune că statuia ar fi fost
distrusă o dată cu incendierea templului în anul 408 d.Hr. După unii
cercetători, ea ar fi fost dusă la Constantinopol din ordinul împăratului
Theodosie al II-lea, unde ar fi fost distrusă de un incendiu în anul 475 d.Hr.
Deşi templul a fost distrus aproape în întregime, au rămas totuşi fundaţiile, o
parte din pardoseală şi unele fragmente din coloane, din antablament şi din
frontoane, ceea ce a ajutat mult la reconstituirea lui.
Descoperiri
noi din vechiul templu
Lucrările arheologice au început la Olimpia la
începutul secolului al XIX-lea, descoperind, printre altele, în 1829
amplasamentul templului. În perioada 1875-1881, o misiune arheologică germană a
descoperit un mare număr de edificii şi ansambluri, precum şi un număr
impresionant de obiecte, monede, inscripţii, obiecte de ceramică. Cu această
ocazie, s-au descoperit şi numeroase fragmente ale templului lui Zeus precum şi
soclul statuiei. În afară de descrierile amănunţite ale lui Pausanias, mai
există un document destul de important, care permite cercetătorului modern
să-şi facă o idee generală asupra înfăţişării statuiei: o monedă de bronz din
Elida, din timpul împăratului roman Adrian (117-138 d.Hr.). Un aspect general
al statuiei lui Zeus este redat şi într-o pictură murală din epoca romană,
descoperită în 1888 la Eleusis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu